Warning: Creating default object from empty value in /home/romexte/public_html/intrenoiparintii.ro/wp-content/plugins/more-fields/more-fields-object.php on line 140
Sunt un parinte empatic – partea II | Intre noi parintii

Comunicare

Sunt un parinte empatic – partea II

de Simona Tofan

Una dintre cele mai spinoase teme de discutie este cea legata de scoala, de scrierea lectiilor. Pentru parinti, “elevul bun” este adesea mai important decat copilul. Cand un copil spune abatut: ”Nu vreau sa fac tema asta. Mi se pare grea si plictisitoare”, parintele reactioneaza de cele mai multe ori asa:

- Justificativ sau explicativ: “Tema asta este foarte importanta pentru tine daca vrei sa iei o nota buna la aceasta materie. Trebuie s-o faci!”
- Neincrezator sau cercetator: “Ce e atat de greu si plictisitor la tema asta?”
- Intelegator si cu dorinta de a se identifica cu copilul: “Inteleg… Si eu simteam la fel ca tine cand mergeam la scoala!”
- Cu parere de rau: ”Imi pare rau ca simti asta!”
- Judicativ: ”Esti prea lenes! Tema este usoara daca iti dai silinta mai mult!”
- Aprobator: ” Sunt de acord cu tine, nici mie nu mi-a placut prea mult materia asta!”
- Dezaprobator: “Nu sunt de acord. Ce ai tu de facut este foarte interesant si nici nu este greu!”
- Interpretativ: “Tot ce vrei tu este sa scapi cat mai repede de invatat!”
- Sfatos: “Ce ar fi daca ai intreba un coleg cum si-a facut-o?”
- Concentrat pe solutii: “Ce pot face pentru ca tema sa fie mai usoara pentru tine?”

Dupa cum va imaginati deja, aceste reactii nu incurajeaza conectarea empatica. Un posibil dialog benefic ar fi acesta:

Parintele:
-“Sa inteleg ca tema ta de azi este grea si pe langa asta este si plictisitoare…” (reflectare verbala).
- “Te pun in dificultate cerintele temei si ti se pare plictisitor sa scrii pentru fiecare cerinta foarte mult?” (clarificare celor spuse de copil, pentru ca parintele sa fie sigur ca a inteles exact despre ce este vorba).

Copilul: “Da, nu le pot intelege foarte bine si am si mult de explicat la fiecare.” (copilul intelege ca parintele l-a ascultat atent).

Parintele: “Te simti suparat si ai nevoie de ajutor?” (conectarea parintelui la trairea emotionala a copilului).

Copilul: “Da, sunt suparat si daca ma poti ajuta, ar fi grozav! Chiar imi era teama sa-ti spun ca nu stiu sa fac tema, ca te vei supara…” (relaxarea copilului si reactia lui de incredere fata de parinte).

De indata ce se realizeaza un astfel de dialog, copilul se va simti in siguranta sa ii spuna parintelui de ce are dificultati in a intelege tema si va accepta bucuros ajutorul parintelui. Dispare pericolul unei stari tensionate sau a unui conflict si copilul se simte inteles si acceptat. Tinand cont ca doar cu 2-3 fraze se poate schimba sensul oricarei discutii, credem ca oricare parinte va inclina sa accepte provocarea de a face un prim pas catre o relatie mai buna – empatica – cu copilul lui.

Citeste si…

Sunt un parinte empatic – partea I

Licentiata in Jurnalism si in Psihologie, cu un master in psihologie analitica in cadrul ARPA - Institutul Jung, Simona Tofan, consilier psiholog, s-a alaturat echipei programului "Intre noi, parintii" cu dorinta de a le fi alaturi celorlalti parinti, atat prin cunostintele pe care le-a acumultat in formarea si activitatea de psiholog, cat si prin experienta de parinte al unei adolescente de 17 ani.