Despre Adolescenti

Cand si cum gresesc parintii? – partea I

de Simona Tofan

iStock_000016147155XSmallMulti parinti se simt descurajati si neputinciosi cand copilul lor are probleme sau cand ei incep sa aiba probleme cu el. Nu inteleg ce si cum s-a intamplat, cine a gresit, si cum pot sa remedieze situatia. Incep sa se invinuiasca, se ivesc primele certuri, incep sa se contureze primele fisuri in cuplul lor. Abia atunci incep sa se gandeasca serios sau pentru prima oara la importanta si dificultatea rolului pe care il au in cresterea si formarea unui copil. Acum apar si regretele: nimeni nu le-a spus cat de dificil este sa ai un copil si nimeni nu i-a invatat cum sa gestioneze problemele care se vor ivi. Din acest punct, parintii tind sa se imparta in doua categorii: una care refuza sa se mai intrebe ceva, isi impun “modelul” lor preluat din familie si sunt ferm convinsi ca procedeaza bine, si cealalta categorie, care este framantata de intrebarile “Unde gresesc?”, “De ce copilul meu face asta?”, “Ce trebuie sa fac?” si cauta, cum pot si se pricep, raspunsuri si solutii. Acest material este dedicat celei de-a doua categorii de parinti, care prin intrebarile puse, si indiferent de greselile pe care le fac si ei, isi situeaza relatia cu copilul mai presus de disconfortul personal, deloc neglijabil dealtfel.

“Nimeni nu se naste invatat” este valabil si in cazul copiilor, dar si al parintilor. Fiecare invata impreuna cu si de la celalalt. Este un proces de invatare care incepe inca din primele zile ale copilului, si dureaza chiar si dupa ce acesta se desprinde de parinti. Este o perioada in care parintii isi testeaza zilnic maturitatea emotionala pe care o au sau nu, isi exerseaza intelegerea, empatia si puterea de a-si prelucra emotiile. Misiunea lor este ingreunata de multe ori si de modelul parental pe care il poarta in subconstient, de grijile materiale zilnice, de timpul limitat petrecut in familie sau chiar de conflictele lor de cuplu. Din cauza acestor lucruri, se strecoara anumite greseli in educarea copilului, care par neinsemnate, dar care in timp duc la formarea unor comportamente disfunctionale ale copilului. Aceste greseli trebuie identificate, intelese si evitate in relatia parinte-copil. Greselile pe care le fac parintii nu se reduc doar la cele exprimate verbal, ele le includ si pe cele nonverbale sau atitudinale.

 

“Daca nu erai tu…”, “Din cauza ta…”

Acest mesaj este unul dintre cele mai dureroase pentru un copil. Vizeaza direct si negativ existenta si rolul lui in familie, modul inadecvat in care se simte primit si acceptat de catre parinti. Aparitia unui copil in urma unei sarcini nedorite sau intr-un moment nepotrivit, frustarile unor parinti neimpliniti profesional sau personal pot genera tensiuni si nemultumiri in familie, dar si o trauma de acest fel in sufletul unui copil. El se va simti nedorit, neacceptat si neiubit si isi va atribui o vinovatie uriasa, aceea a venirii lui pe lume, aducatoare de nefericire adultilor. Cu aceasta vinovatie va trai toata viata, si ii va influenta comportamentul. Cand un copil creste cu acest mesaj, el poate sa-si doreasca sa nu mai traiasca (simbolic sau chiar si fizic). Si chiar daca nu ajunge la acte suicidare, el poate manifesta forme subtile de  autosabotare, de genul exceselor, pseudoaccidentelor, adictiilor, jocurilor sau sporturilor periculoase. Ca sa scape de aceasta “vinovatie”, va gasi strategii ingenioase de supravietuire, prin care va incerca sa isi “justifice” existenta: munca grea, fara bucurii sau vise personale, dedicata aproape exclusiv celor din familie, sau celor care considera ca “merita” ceva mai bun. In acelasi timp, copilul poate accepta, fara prea multa rezistenta, diverse abuzuri (fizice si psihologice) din partea persoanelor apropiate, atat in copilarie, cat si la maturitate.
Citeste si:

Cand si cum gresesc parintii? – partea I

Cand si cum gresesc parintii? – partea III

Licentiata in Jurnalism si in Psihologie, cu un master in psihologie analitica in cadrul ARPA - Institutul Jung, Simona Tofan, consilier psiholog, s-a alaturat echipei programului "Intre noi, parintii" cu dorinta de a le fi alaturi celorlalti parinti, atat prin cunostintele pe care le-a acumultat in formarea si activitatea de psiholog, cat si prin experienta de parinte al unei adolescente de 17 ani.