Despre Adolescenti

Simona Tofan: „Intelepciunea vine din intelegerea varstei”

de Simona Tofan

IMG_0005Interviu cu Simona Tofan, psihoterapeut, consultant in programul Intre noi, parintii, publicat de Femeia.ro.

1. De ce conteaza atat de mult imaginea pentru adolescenti?

Adolescenta este o perioada extrem de delicata in viata fiecarui copil, in care personalitatea fiecaruia se contureaza si incepe sa se definitiveze, in functie de imaginea de sine pe care o are. Este o perioada in care intrebarile „Cine sunt eu?” si „Ce pot sa fac eu?” devin apasatoare pentru copilul care incepe sa traverseze o noua etapa inainte de a deveni adult.

Tot ceea ce a trait in copilarie ca experiente emotionale (succesele, esecurile, dezamagiri, frustrari, impliniri, confirmarile sau atitudinea parintilor, reusite etc) au pus bazele imaginii de sine. Cu aceasta imagine interioara adolescentul „iese” in lume, o poarta cu el tot timpul, pentru ca face parte din ceea ce este el. Cand adolescentul este multumit de ceea ce este, se respecta, se pretuieste, si nu incearca sa-si construiasca o imagine exterioara cosmetizata, care sa nu lase sa se intrevada ceea ce ii lipseste lui sufleteste. Dorinta fiecarui adolescent este ca lumea exterioara sa vada ca si el este cineva, ca are o valoare, chiar daca inca nu stie exact care este aceasta, sa reprezinte „ceva” pentru cei dragi sau apropiati, sa fie vazut si confirmat ca o fiinta cu destule calitati, unica, si cu un potential in dezvoltare.

2. Haine, machiaj, accesorii – parintii se grabesc uneori sa interzica tot ce li se pare nepotrivit pentru copilul lor, uitand ca nu mai este de fapt un copil. Stim ca a interzice ceva unui adolescent nu este cea mai buna strategie. Cum ar fi mai intelept sa procedam?

Intelepciunea vine din intelegerea varstei. Adolescentii isi doresc sa devina adulti cat mai repede, sa isi traiasca viata dupa alte reguli, cele proprii, altele decat cele impuse pana acum de catre parinti. Este o perioada plina de cutezanta, cu multa energie psihica directionata inspre schimbare. Insa schimbarea presupune si cautare, incercare sau chiar copiere. Adolescentii isi cauta modele, isi doresc sa iasa si ei in evidenta cu ceva, tot din dorinta de a fi vazuti, admirati. Si atunci, chiar si o tunsoare excentrica sau un machiaj special, daca le aduce acest plus de confirmare, sunt luate in calcul.

Familia, chiar daca a fost importanta, cade acum pe locul doi, si grupul ocupa primul loc in noul spatiu al dezvoltarii sale personale. Cu cat a fost mai mult apreciat si admirat pentru ceea ce este in familie, cu cat a inteles si interiorizat anumite valori in cadrul educatiei lui, cu atat el porneste mai echilibrat in aceasta noua etapa a vietii, si nu va tinde sa faca alegeri exagerate, nici macar de dragul grupului. Cand are o imagine de sine pozitiva, nu va cauta sa o compenseze cu comportamente exagerate. Daca parintii nu au reusit sa ii descopere si sa ii vada unicitatea, nu este tarziu sa inceapa acest lucru chiar si acum. Cand adolescentul isi va dori sa poarte ceva nepotrivit varstei, este foarte important ca parintii sa inteleaga care este cauza acestei nevoi, ca dupa aceea sa poata discuta mai apropiat cu copilul lor. Odata constientizata cauza, va fi o lectie importanta pentru adolescent, care va invata sa aleaga constient ce poarta, dar sa isi si asume ceea ce aduce ca imagine un anume stil vestimentar sau de machiaj.

3. Adolescentii tind sa imite colegii mai populari, vedete, artisti favoriti. Este o atitudine fireasca la aceasta varsta sau ceva ce tine lipsa increderii in sine?

Imitarea este o atitudine fireasca, si ea sta chiar la baza procesului de invatare, de la cea mai frageda varsta. In acelasi timp, exista o nevoie fireasca a fiecarui adolescent de a avea un model in viata, care sa il ajute sa isi clarifice cum si-ar dori sa devina el ca adult. Problema este ce fel de model isi va alege copilul. Alegerea va fi influentata de sistemul de valori construit in cadrul si cu ajutorul familiei. Cand increderea si stima de sine ale adolescentului sunt negative, modele alese de el pot fi nu tocmai cele benefice dezvoltarii lui.

4. De ce este important ca parintii sa cultive in adolescent respectul de sine? Care sunt consecintele lipsei increderii de sine, mai ales in ceea ce priveste relationarea adolescentului cu grupul de prieteni?

Ca sa intelegem mai bine importanta consolidarii respectului de sine, as folosi cuvintele unui cunoscut psihoterapeut de familie, Stephanie Martson, care clarifica foarte bine acest aspect: ”Atunci cand copiii sunt tratati cu respect, ajung la concluzia ca merita respect si, prin urmare, dezvolta respect de sine. Atunci cand copiii sunt tratati cu acceptare, dezvolta acceptare de sine; atunci cand sunt pretuiti, ajung la concluzia ca merita sa fie iubiti, si dezvolta stima de sine.”(The Magic of Encouragement). Daca nu exista respect de sine, cand increderea adolescentului nu este bine conturata, el tinde sa faca alegeri gresite in ceea ce priveste grupul, sau nu se va integra firesc, si nu isi va gasi un rol onorant in acel grup. Cu o imagine de sine negativa, el va accepta diverse „tratamente” din partea grupului, nu va sti cum sa relationeze cu membrii grupului de pe o pozitie de egalitate, va tinde sa demostreze mereu ca si el este „demn” sa faca parte din acesta sau va face orice pentru grup din teama de a nu fi exclus. Cu alte cuvinte va fi vulnerabil, santajabil daca vreti, exploatabil vis-a-vis de liderii de opinie ai grupului cu pricina.

5. Cum sa reactioneze un parinte atunci cand constata ca odrasla lui e cel mai bun copil acasa, dar in societate (la scoala, cu prietenii) este la polul opus?

Cand exista astfel de diferente mari, parintii ar trebui sa isi puna cateva intrebari: „Ce il face pe copilul meu sa isi ascunda o fateta a personalitatii lui, sa nu se exprime sau sa isi reprime emotiile negative in familie?” sau „Cat de acceptat si inteles se simte copilul meu in familie, daca el nu indrazneste decat sa fie doar „copilul cuminte”? sau „Cat de mult i-am transmis noi, parintii, ca doar find cuminte, el este iubit si apreciat?”. A raspunde sincer la aceste intrebari nu este usor niciunui parinte pus intr-o astfel de situatie, mai ales cand el crede si sustine cu tarie ca si-a educat copilul foarte bine. Aceste diferente de comportament pot fi efectul unor reguli inflexibile, nerealiste, impuse de parinti, si acceptate de copii doar din teama. Putina onestitate, dar si empatie din partea parintilor, urmate de o deschidere si relaxare a relatiei lor cu copilul, pot conduce la o echilibrare in comportamentul copilului.

 

 

 

Licentiata in Jurnalism si in Psihologie, cu un master in psihologie analitica in cadrul ARPA - Institutul Jung, Simona Tofan, consilier psiholog, s-a alaturat echipei programului "Intre noi, parintii" cu dorinta de a le fi alaturi celorlalti parinti, atat prin cunostintele pe care le-a acumultat in formarea si activitatea de psiholog, cat si prin experienta de parinte al unei adolescente de 17 ani.