Aflam adesea, poate prea adesea, ca parintii sunt ingrijorati de adolescenti, plangandu-se ca nu se mai inteleg cu ei, ca ceva nu merge bine in relatiile cu ei. Din partea psihologilor aflam ca multi adolescenti au probleme, ca unii parasesc scoala, ca sunt mai apropiati de unii prieteni decat de parinti. Se vorbeste despre sindromul anxietatii sociale (SAD) care devine din ce in ce mai frecvent.
Relatia adolescentilor cu lumea in care traiesc nu este deloc ceva nou. Adolescentii sunt si au fost timizi de cand lumea, solitari, melancolici, de asemenea fiinte de neinteles din totdeauna.
Dar ce se intampla astazi? Psihologii vorbesc despre sindromul anxietatii sociale, pe vremuri nu indepartate, numit fobie sociala, ca fiind determinat de cauze genetice si cauze de mediu. Se pare ca astazi, mediul sau lumea in care traim cu totii, devin din ce in ce mai importante pentru felul in care ne manifestam ca fiinte sociale.
Unii psihologi numesc generatia actuala de adolescenti „generation stress”, o generatie care este supusa stresului social mai mult decat generatiile anterioare. Ei mai spun ca parintii, si ei stresati, nu inteleg de ce pe adolescenti ii loveste stresul atata vreme cat ei nu au griji adulte, nu au problemele de viata ale parintilor lor. Sa nu uitam ca, indiferent de epoca, varsta adolescentei este dificila, ca viata interioara a unui tanar este mult mai bogata, mai frematanda, nuantata si mai complicata decat a unui adult. Ortega y Gasset spunea ca sufletul, mintea unei adolescente este mult mai complicata si mai bogata in trairi decat a unui barbat octogenar. Sigur ca putem crede ca acest lucru nu tine de epoca, ci de varsta, dar astazi parca lucrurile sunt mai complicate, adaugand varstei un specific al epocii care pentru toti pare tumultuoasa si grabita. Cu alte cuvinte, societatea cu dinamica ei produce efecte de turbulenta mai accentuate in prezent.
Ce ar contine mai exact acest stres pentru adolescenti? Ce factori de stres suporta ei, factori care, de altfel devin cauze ale acestei anxietati sociale? Sa ii mentionam fara a-i ierarhiza, deoarece ei au un rol diferit in viata fiecarui adolescent in parte.
Primul factor ar fi scoala si presiunea notelor, a pozitiei adolescentului in sistemul de evaluare. Desigur ca daca este un elev bun, el nu are probleme, dar daca are note slabe si nu face fata unei materii scolare din diferite motive, unele de ordin motivational, altele de ordinul abilitatilor, capacitatii lui, altele de contextul de concurenta al colegilor lui, atunci cum se va simti el? Ce imagine de sine va avea el? Cu siguranta acest lucru ii va alimenta griji si potentiale complexe de inferioritate.
Putem continua cu presiunile facute de parinti, felul in care acestia organizeaza viata copilului, ambitiile unor parinti de a incarca prea mult programul acestuia. Cine nu cunoaste parinti care duc copilul la balet, la sport, la limbi straine, la meditatii?
Nu e de neglijat nici stresul dat de dorinta adolescentilor si chiar a preadolescentilor de a avea o imagine buna in grupul, clasa in care invata. Psihologii numesc aceasta tendinta dezirabilitate sociala, fireasca oricarui individ de a fi aprobat, placut, agreat de cei din jur, ba chiar admirat si invidiat daca se poate.
Scriitorul Hanif Kureishi si-a intrebat copilul, preadolescent: „La ce esti cel mai bun in clasa?” Fiul s-a gandit inainte de a raspunde: „Arat cel mai bine.” In acest context, putem adauga ideea astazi atat de frecventa a nevoii de popularitate, apropiata dezirabilitatii sociale de care am amintit. Atunci cand am mentionat de faptul ca mediul devine mai important decat genetica, tocmai la acest lucru faceam referire. Mediul actual, media sociala, cum se spune, creaza o contagiune sociala privind mitul celebritatii, eroizarea oricarui individ – sloganul TV, la noi fiind „ Fii eroul nostru!” -, nevoia de admiratie, de notorietate.
Foarte putini parinti inteleg ca preocuparea de a fi atractiv fizic, frica de a fi respins din motive fizice, a devenit mai mare decat nevoia de cunoastere in termeni de cunostinte academice. Cognitivul este astazi in urma imaginii fizice pe care si-o doreste un adolescent sau o adolescenta.
Toate acestea, care tin de imagine, se asociaza cu redefinirea prieteniei – numarul de like-uri al unor adolescenti aduce o mai mare satisfactie decat notele foarte bune sau aprecierile profesorilor. La toate acestea, se mai asociaza stresul adolescentilor privind lipsa unor relatii intime, de apropiere fata de parinti sau uneori de frati. Psihologii francezi vorbesc de sindromul suferintei psihologice al adolescentilor privind viata lor de familie, facand o distinctie intre problemele cu care se confrunta adolescentii: probleme scolare, probleme sociale si probleme personale.
Daca luam in considerare cele de mai sus, putem intelege si ceea ce se numeste prapastia intre generatii (generation gap): cu alte cuvinte, ce vor parintii nu se potriveste cu ce vor adolescentii. In geografia emotionala a adolescentilor exista ceva ce nu exista in geografia emotionala a parintilor. De aici, rezulta si neintelegerea despre care am pomenit intre parinti si adolescenti, ca si cum am vorbi de specii diferite. Din toate acestea, ceva este adevarat, ceva care pe parinti ar trebui sa-i puna pe ganduri.